Moșteniri vizuale de pe Valea Prutului

Funeraliile tânărului Vasile Calancea din satul Pol-Vancicăuți

Această fotografie documentează funeraliile tânărului Calancea Vasile, fiul lui Gavriil, din satul Pol-Vancicăuți (perioada sovietică). Moartea sa timpurie a provocat o profundă emoție în comunitate, dovadă fiind mulțimea de tineri – prieteni, cunoscuți, copii – care au venit să-i aducă un ultim omagiu.

Un grup de localnici din satele Mălinești, Berestea și Doljoc, participând la un seminar agricol

Un grup de localnici din satele Mălinești, Berestea și Doljoc, participând la un seminar agricol (perioada sovietică).

Bărbați cu biciclete pozând lângă Casa de cultură din satul Vancicăuți

În această fotografie apar șapte bărbați care pozează lângă Casa de cultură din satul Vancicăuți. Fiecare este îmbrăcat în haine groase, specifice anotimpului rece. Bărbații sunt aranjați într-un rând, având bicicleta alături, și par să pozeze în mod serios pentru cameră. Nicu Dogolici din Pol-Vancicăuți este primul din dreapta.

Nunțile de altădată. Satul Marșenița (perioada sovietică)

Nunțile de altădată. Satul Marșenița (perioada sovietică). Atmosfera din fotografie reflectă importanța și solemnitatea evenimentului, fiind o mărturie a tradițiilor și obiceiurilor comunității din acea vreme.

Un grup de elevi din localitatea Tărăsăuți, alături de învățătorul lor

Fotografia prezintă un grup de elevi din localitatea Tărăsăuți, alături de învățătorul lor (perioada românească)

Eudochia Steț și cele patru fiice ale sale. Satul Berestea. Anul 1928

Teodor Pascari alături de familia și rudele sale

23 mai 1948. Fotografia îl prezintă pe Teodor Pascari din Costiceni (primul bărbat din dreapta) alături de familia și rudele sale.

Atanasie și Elena Boincean, o familie de gospodari din satul Vancicăuți, deportați în Siberia

Români în Siberia...
Atanasie și Elena Boincean au fost smulși din satul lor natal, Vancicăuți, pe 10 iunie 1941, și deportați în Siberia, unde au fost nevoiți să facă față unei vieți pline de greutăți. În ciuda foametei și lipsurilor, au rămas gospodari buni, străduindu-se să-și păstreze demnitatea de om. Anii petrecuți în exil au fost și mai grei din cauza batjocurilor constante venite din partea rușilor, care îi priveau cu suspiciune și ostilitate.
După moartea călăului Stalin, li s-a permis în sfârșit să se întoarcă acasă. Revenirea a fost o alinare pentru sufletele lor greu încercate, dar rănile suferinței au rămas vii. Abia pe 17 aprilie 1991, au fost oficial reabilitați, fiind recunoscuți drept victime ale represiunilor comuniste.

Natalia Lozneanu-Sagin (dreapta). Comuna Mămăliga, județul Hotin (anii 30)

Localnici din comuna Mămăliga, județul Hotin (anii '30). Femeia din dreapta este Natalia Lozneanu, soția lui Petru Sagin din Costiceni.

Elevii Școlii de Muzică din Costiceni, defilând în cadrul unui eveniment festiv

Fotografia prezintă un grup de elevi ai Școlii de Muzică din Costiceni, defilând în cadrul unui eveniment festiv desfășurat în perioada sovietică.

Corul Căminului Cultural „Împăratul Traian" din Costiceni la București (7-8 iunie 1938)

În zilele de 7-8 iunie 1938, Corul Căminului Cultural „Împăratul Traian" din Costiceni a scris istorie la București, participând la una dintre cele mai grandioase manifestări culturale ale României interbelice - Concursul Național de Muzică Corală Țărănească, organizat în cadrul Congresului General al Căminelor Culturale din România, dedicat Zilei Restaurației.

Fundația Culturală Regală „Principele Carol", înființată în 1921 cu misiunea emancipării culturale a satelor, a orchestrat această celebrare grandioasă a culturii rurale românești. Arenele Romane din București au fost inundate de peste 5.000 de săteni din toată țara, iar în această mulțime impresionantă, delegații din Basarabia s-au remarcat prin portul și ținuta lor tradițională. Nu mai puțin de 628 de cămine culturale din Basarabia au fost reprezentate la acest eveniment istoric!

Formația corală din Costiceni, condusă cu măiestrie de profesorul George Munteanu, director al școlii locale, a reprezentat județul Hotin alături de corul Căminului Cultural „Spiru Haret" din Vancicăuți. Și ce prestație au oferit aceste două coruri de pe Valea Prutului - o adevărată minune artistică! Corul din Costiceni a câștigat Premiul I la compartimentul „Autenticitatea costumului național românesc" și Premiul II la interpretare corală, în timp ce corul din Vancicăuți a obținut Premiul I la interpretare corală.

Repertoriul care a cucerit inimile publicului a inclus „Foaie verde trei trifoi", „Ce vii bade târzior?", „Verde-i crângul și umbros", „La revedere, copile dragă", „Negruța Bănățeană" și multe alte bijuterii ale folclorului românesc. Aceste cântece au fost interpretate de 50 de persoane din Costiceni - profesori, funcționari de stat și simpli plugari, toți membri ai Căminului Cultural „Împăratul Traian". Printre ei se afla și tânărul violonist de 15 ani, Toadere Captari, alături de fratele său Hariton Captari, care și-au găsit aici inspirația pentru o viață dedicată muzicii populare.

Delegația din Costiceni a fost însoțită de Ion Nagrudnâi, subinspector școlar pe județul Hotin, și de Iancu Duzinschi, inspector regional Cernăuți. Succesul a fost atât de răsunător încât corul a fost invitat să cânte la Radio București, interpretând cântece din creația populară românească - o onoare extraordinară pentru acea vreme!

Ca recunoaștere pentru contribuția culturală excepțională, Căminul Cultural „Împăratul Traian" din Costiceni a primit un premiu bănesc și un aparat de radio marca „Philips", pus la dispoziția întregii comunități pentru audiții muzical-culturale în sala mare a școlii. Și mai impresionant, ca semn de apreciere pentru contribuția în domeniul cultural, căminul a primit un dar special de la Regele Carol al II-lea - un plug, simbolizând legătura profundă dintre muncă și cultură.

Profesorul George Munteanu mărturisea despre „misiunea de aleasă noblețe a mișcării artistice de la Costiceni pentru cultivarea sătenilor și a limbii române", subliniind cum arta corală servea „cu dăruire lupta pentru emanciparea culturală a populației". El credea ferm că acei țărani care „ziua prelucrau pământul și îngrijeau vitele și oile, iar seara învățau notele muzicale" se apropiau de carte și de învățătură prin muzică, înrolându-se în procesul de educare a spiritului național și patriotic.

Corul din Costiceni nu s-a oprit la acest succes. A continuat să domine concursurile județene din Hotin, câștigând locul I în 1936, 1938 și 1939, și locul II în 1937, în frumoasa sală a Ateneului popular „Bogdan Petriceicu Haşdeu". În 1935, formația corală număra 52 de membri, iar în 1939 ajunsese la 106 membri - o creștere impresionantă care demonstrează popularitatea și impactul acestei inițiative culturale.

Un inspector al căminelor culturale din județul Hotin scria în 1939: „Căminul Cultural „Împăratul Traian" din Costiceni a organizat unul dintre cele mai bune coruri din județul Hotin. E condus cu deosebit talent de către Dl. George Munteanu și e format din săteni și sătence. Cântă Duminicile și în fiecare zi de sărbătoare la biserică. Coriștii și coristele s-au prezentat în costum național de toată frumusețea, păstrând specificul costumelor moldovenești de pe malul Prutului. Vioi și disciplinați și-au atras dragostea publicului."

Astăzi, la 87 de ani de la acest eveniment istoric, să ne amintim că arta și cultura populară sunt comori care ne definesc identitatea.

Acei oameni simpli din Costiceni ne-au lăsat o lecție prețioasă despre dăruirea pentru frumos și despre puterea culturii de a ne uni în jurul valorilor autentice. Să păstrăm vie flacăra culturii tradiționale și să fim mândri de rădăcinile noastre!

Familia Borșevici din localitatea Dinăuți, județul Hotin

Fotografia prezintă Familia Borșevici din localitatea Dinăuți, județul Hotin, realizată în anul 1940.

În partea stângă, bărbatul cu pălărie este capul familiei, Gavriil al lui Andrei Borșevici. Alături de el, se află soția sa, Agripina, care ține în brațe pe pruncul Nicolae, decedat timpuriu. Ceilalți patru copii ai lor sunt poziționați astfel (de la stânga la dreapta): Dumitru, Haritina, Ana și Ion - îmbrăcat în costum și poartă o beretă.

Ion Borșevici (n.1929 - d.2011) a fost o personalitate de vază, diplomat și academician basarabean. A jucat un rol semnificativ în mișcarea de renaștere națională din Republica Moldova, pledând cu ardoare pentru limba română și revenirea la alfabetul latin.

Profesoara Valentina V. Colac de la Școala medie din Costiceni, alături de elevii săi

În fotografie apare profesoara Valentina V. Colac de la Școala medie din Costiceni, alături de elevii săi.
Grupul este așezat pe iarbă într-un cadru natural, înconjurat de copaci și vegetație.
Elevii poartă uniforme școlare, bonete albe și cravate de pionieri, specifice organizațiilor de tineret din perioada sovietică.

Această fotografie datează de la începutul secolului XX și ilustrează o înmormântare din satul Costiceni

Această fotografie datează de la începutul secolului XX și ilustrează o înmormântare din satul Costiceni, ținutul Hotin.
În imagine, bărbatul în etate așezat pe scaun este Constantin al lui Nicolae Rață (1837-1915), unul dintre ctitorii bisericii din Costiceni.
Conform dispoziției Nr. 4046 din 19 septembrie 1912, emisă de Consistoriul Duhovnicesc din Chișinău, el a avut onoarea de a fi înmormântat în curtea bisericii locale.
În centru se află persoana decedată, îmbrăcată în straie funerare tradiționale și așezată pe un pat acoperit cu o pătură decorativă. În jurul ei, sunt adunați membri ai familiei și apropiați, care poartă haine de doliu, majoritatea de culoare închisă.
Grupul din fotografie pare a fi compus din membrii familiei și alte persoane apropiate, îmbrăcați în haine tradiționale. Majoritatea femeilor poartă baticuri și cătrințe moldovenești, iar bărbații sunt îmbrăcați în haine țărănești specifice acelor timpuri.
Expresiile fețelor lor reflectă solemnitatea și tristețea momentului. Fotografia reflectă viața cotidiană rurală românească de la începutul secolului XX, subliniind importanța tradițiilor, a comunității și a respectului față de cei trecuți în eternitate.

Ultimul sunet de clopoțel la Școala medie din Costiceni (1960)

Cinci tineri din Tărăsăuți în ținută elegantă (anii '30)

Imagine de epocă din Tărăsăuți, surprinzând cinci tineri în ținută elegantă, probabil realizată în anii '30.

Elevii de la Școala medie din Costiceni, în excursie la Cernăuți

În fotografie apare profesorul Deomid Savca de la Școala medie din Costiceni, împreună cu un grup de elevi aflați într-o excursie la Cernăuți. Pe fundal se vede Teatrul Muzical-Dramatic din Cernăuți, o clădire impunătoare cu arhitectură clasică, decorată cu coloane și sculpturi detaliate. Pe fațada teatrului se poate observa inscripția „СЛАВА КПРС”, care se descifrează „Slavă Partidul Comunist al Uniunii Sovietice”.

Membrii faimoasei Orchestre de muzică populară „Izvoraș” din Costiceni

Membrii faimoasei Orchestre de muzică populară „Izvoraș” din Costiceni, sub conducerea artistică a lui Vladimir Șeremet, Lucrător Emerit al Culturii din Ucraina

Membrii orchestrei sunt fotografiați în aer liber, într-un cadru natural, care reflectă autenticitatea și legătura lor profundă cu tradiția muzicală românească

Înființată în 1948 de către rapsodul Toadere Captari, orchestra „Izvoraș” a fost prima formație artistică populară românească din regiunea Cernăuți de după război. Cu o puternică încorporare în tradiția tarafului vechi moldovenesc, „Izvorașul” a jucat un rol esențial în păstrarea și promovarea muzicii populare românești în ținut.

În ciuda succesului și recunoașterii de care s-a bucurat, orchestra a fost desființată în 2018, imediat după sărbătorirea jubileului de 70 de ani, marcând astfel sfârșitul unei ere în muzica populară din localitatea Costiceni. Fotografiile de mai jos pot fi găsite în cartea „Toadere Captari - un veritabil rapsod de pe Valea Prutului” de Sergiu Barbuța.

Un grup elevi români de la școala din Vancicăuți (anii '50)

Fotografia surprinde un grup de elevi români de la școala din Vancicăuți, alături de învățătorul Vladimir N. Gulpac, realizată în anii '50

Nunta lui Fiodor Muntean cu Maria Rața din Costiceni (12 februarie 1961)

Cursanți ai Școlii de șoferi din Costiceni, 1968

Fotografie realizată în iarna anului 1968, cu un grup de cursanți ai Școlii de șoferi din Costiceni.

Victoria Bufteac, împreună cu fiica Zinaida și fiul Victor (Vancicăuți, anii '50)

Trei doamne din Costiceni, în fața monumentului ostașilor căzuți în cel de-al Doilea Război Mondial

Ecoul războiului... Fotografia surprinde un moment de profundă reculegere în fața monumentului sătenilor căzuți în cel de-al Doilea Război Mondial din satul Costiceni, regiunea Cernăuți. În prim-plan, trei femei în vârstă, își pleacă frunțile spre placa memorială. Una își atinge numele cu palma, parcă mângâind o amintire, celelalte două se sprijină cu fruntea de piatra rece, într-un gest sfâșietor de durere mută. Fundalul este dominat de monumentul sobru, pe care sunt incrustate numele celor căzuți în război – fii, frați sau soți ai acestor femei. Aceasta nu este o imagine a „victoriei” – ci una a pierderii, a memoriei vii și a durerii care nu se stinge.

Veterani ai celui de-Al Doilea Război Mondial din satul Costiceni (anii ’90)

Veterani ai celui de-Al Doilea Război Mondial din satul Costiceni, regiunea Cernăuți (anii ’90). Din cei 313 locuitori ai satului Costiceni trimiși pe front în 1944, doar 179 s-au întors acasă. Ceilalți 134, aproape 43%, și-au pierdut viața pe câmpul de luptă, jertfindu-se în cumplitele împrejurări ale războiului.

Doi militari

Dumitru Ciocalău din Berestea (cca.1919-1920)

Procopie Broslav din Doljoc (perioada interbelică)

Vasile Șeremet alături de camarazii săi

Fotografiile îl prezintă pe Vasile Șeremet, locuitor din Pol-Vancicăuți (Costiceni), împreună cu doi camarazi de arme (perioada anilor 1934-1936). Cei trei bărbați sunt îmbrăcați în uniforme militare și stau aliniați pentru portret. Aceste imagini reflectă seriozitatea și mândria asociate cu serviciul militar, sugerând totodată și o conexiune strânsă între camarazi, aspect comun în fotografii de acest tip din perioada respectivă.

Bărbați din Costiceni în armata română (Focșani, 18 aprilie 1944)

Bărbați din Costiceni în armata română (Focșani, 18 aprilie 1944)
De la stânga la dreapta: Bilic Ion, ???, Rață Andrei, Baban Vladimir.

Membrii fanfarei de elevi din Costiceni, în timpul unor evenimente festive organizate în sat

1983

1981

În aceste fotografii de arhivă, realizate în 1981 și 1983, îi vedem pe membrii fanfarei de elevi ai Școlii de Muzică din Costiceni, mândri și pasionați, în timpul unor evenimente festive organizate în sat. Îmbrăcați în uniforme elegante și purtând instrumente muzicale, acești tineri talentați au adus bucurie și emoție comunității locale.

Localnici din Vancicăuți, în fața prăvăliei din localitate

Fotografie din perioada sovietică, surprinzând prăvălia satului Vancicăuți, un important punct de întâlnire pentru localnici. În imagine, un grup de bărbați – săteni și lucrători ai magazinului – stau așezați în fața clădirii, alături de un butoi de lemn. Deasupra lor se vede o tăblița în limba ucraineană, ceea ce indică destinația clădirii. Localul găzduiește astăzi restaurantul „Bukovinka”, păstrând astfel o parte din istoria locului vie în memoria comunității.

Membrii Orchestrei „Izvoraș” din Costiceni, în deplasare la Cernobîl (1988)

În perioada 8-11 ianuarie 1988, colectivul Orchestrei de muzică populară „Izvoraș” din Costiceni (regiunea Cernăuți), sub îndrumarea maestrului Vladimir Șeremet, a realizat o acțiune remarcabilă, deplasându-se în zona de excludere de la Cernobîl. Aceștia au susținut peste 10 spectacole de muzică folclorică românească pentru lichidatorii consecințelor accidentului nuclear.

În mod special, artiștii din Costiceni au concertat pentru militarii din districtele „Kiev”, „Moscova”, „Subcarpatia” și „Odesa”. În ultimele două districte militare serveau numeroși etnici români, dornici să asculte cântecele noastre populare.

Gestul artiștilor a avut un impact profund asupra celor implicați în eforturile de lichidare a dezastrului nuclear. Muzica populară românească, interpretată cu suflet de membrii orchestrei, a readus o rază de lumină și speranță în inimile militarilor.

Este demn de remarcat că membrii orchestrei „Izvoraș”, împreună cu domnul Vladimir Șeremet, au dat dovadă de curaj și sacrificiu, punându-și chiar sănătatea în pericol pentru a aduce un strop de bucurie și alinare în sufletele lichidatorilor.

Din delegația artiștilor care s-au deplasat la Cernobîl au făcut parte:

Vladimir Șeremet, conducătorul Orchestrei „Izvoraș” (vioară),

Victor D. Captari (clarinet),

Victor Rotari (acordeon),

Ion M. Dogolici (contrabas),

Valeriu I. Cuciuc (țambal),

Ludmila G. Arcan (vioară),

Alexandra D. Panciu din Vancicăuți (vioară),

Mihai V. Captari (trompetă),

Dumitru V. Captari (contrabas),

Ghenadie V. Caba (clarinet),

Iurie S. Cioban din Șendreni (acordeon),

Vladimir I. Panciu din Vancicăuți (acordeon),

Andrei Colac, șeful Casei de Cultură din Costiceni,

soliștii Valentina Colac, Iulia și Călin Bidașcu.

Moderatorii concertelor au fost Iurie V. Vataman și Vadim V. Captari.

Sursa text și foto: Toadere Captari: un veritabil rapsod de pe Valea Prutului (100 de ani de la naștere) : fenomenul muzical-artistic din Costiceni / Sergiu Barbuța. – Dorohoi : Prospexi, 2023.