Un grup de băieți din Stălinești cu învățătorul Porfir Prodan (1963)

 

Un grup de elevi din satul Stălinești, regiunea Cernăuți, fotografiați în curte, în toamna anului 1963. În mijloc, pe scaun, stă învățătorul lor, Porfir Prodan, originar din satul Mălinești.

Tinerii însurăței Dumitru Jitaru și Anița Pascariuc din satul Mămăliga. Sfârșitul anului 1947

 

Sfârșitul anului 1947. Tinerii însurăței Dumitru Jitaru și Anița Pascariuc din satul Mămăliga, regiunea Cernăuți. Au fost în căsnicie 65 de ani.

Pacienții care primeau îngrijiri medicale și tratament la Spitalul din Stolniceni (sfârșitul anilor 50)

 

Aceste fotografii surprind pacienții care primeau îngrijiri medicale și tratament la Spitalul din Stolniceni, raionul Edineți, în anii 1958–1959.
Printre cei aflați atunci la spital se număra și Tatiana Nicorici-Pascari din Costiceni.
Imaginile păstrează o mărturie prețioasă despre viața oamenilor de acum aproape șapte decenii.


Gheorghe Dumitru, director de școală la Vancicăuți, alături de familie și de bătrânul Roman Postolachi

O fotografie veche care ne ajută să privim un pic în trecut, să descoperim cum erau oamenii atunci...
În fotografie: Gheorghe Dumitru, unul dintre directorii școlii din Vancicăuți, județul Hotin, în perioada interbelică, alături de soția sa, Elena, și copiii lor, Alea și Fanea.
Bărbatul din mijloc, îmbrăcat țărănește și sprijinit în toiag, este Roman Postolachi - locuitor de lângă fosta școală de zemstvă din localitate. A trăit 95 de ani și povestea adesea despre viața țăranilor români din perioada stăpânirii otomane și țariste.

Un cioban veghind turma de oi la marginea iazului din Costiceni

 

Un cioban veghind turma de oi la marginea iazului din Costiceni, regiunea Cernăuți.

Brigada de muncitori de la Fabrica de ghips din satul Mămăliga, regiunea Cernăuți, apx.1965

 

Brigada de muncitori de la Fabrica de ghips din satul Mămăliga, regiunea Cernăuți, anii '65.
De la dreapta la stânga: Dumitru Jitaru (brigadier), Serghei Lazăr (maistru la producție), Ionel Balta, Nicolae (???), Haim Gofman, Nicolae Cornescu și Senea Serediuc.

Tineri din comuna Mămăliga, județul Hotin (anii 30)

 

Natalia Lozneanu, Ionel Baltă și Zinaida Corduneanu (anii 30).
Tineri din comuna Mămăliga, județul Hotin (perioada românească).

Înmormântare într-un sat din nordul Basarabiei, anii ’50

 

Înmormântare în sat, anii ’50
Fotografie din perioada sovietică, realizată în timpul unei înmormântări într-un sat din nordul Basarabiei. În jurul sicriului s-au adunat rudele și sătenii, alături de preot. Imaginea surprinde atmosfera comunitară și păstrarea tradițiilor religioase.

Hramul satului Berestea (21 septembrie 1958). În prim-plan - Petru și Natalia Sagin din Costiceni.

 

Hramul satului Berestea, 21 septembrie 1958. În prim-plan - Petru și Natalia Sagin din Costiceni. În spate, o mulțime de oameni - sute de săteni și oaspeți din împrejurimi adunați la sărbătoare. Așa arătau hramurile de altădată.

Cernăuți, 1940. Dedicație emoționantă

Cernăuți, 1940. Data exactă a acestei fotografiei nu se cunoaște, însă dedicația scrisă pe verso poartă data de 27 iunie 1940 — cu o zi înainte ca trupele sovietice să ocupe orașul de pe Prut.
Instantaneul, realizat la studioul „Foto Bellona” de pe Strada Română Nr. 7, surprinde o zi aparent obișnuită: trecători, elevi, o femeie în uniformă (probabil profesoară). Pe 28 iunie, Armata Roșie avea să intre în oraș, punând capăt a două decenii de administrație românească.
Pe verso se află o dedicație emoționantă, scrisă caligrafic: „Cu toată dragostea, celei mai scumpe tovarășe de bucurii și necazuri și ideale prietene: Lucia de la Silvia. 27.VI.1940 Cernăuți.”

Elevii din Costiceni alături de profesorul Serghei F. Captari (Kiev, 1956)

Kiev, 1956. Elevii din Costiceni, regiunea Cernăuți, alături de profesorul lor Serghei F. Captari - după ce au obținut locul II la olimpiada republicană din Ucraina Sovietică.

„Copil fiind, vărul și vecinul meu Toadere Captari m-a învățat să cânt la frunză, la fluier și la mandolină... Datorită acestei amintiri am hotărât să organizez în școală un ansamblu de elevi. Opt băieți cântau din fluiere, patru fetițe îi acompaniau la balalaici cu șase strune, iar eu cântam la baian. Repertoriul era alcătuit din melodii populare românești și rusești. Fetele, pe lângă acompaniament, mai cântau și cu vocea. Toți erau elevi în clasa I.

În anul 1956, ansamblul nostru a participat la olimpiada republicană din orașul Kiev. Am obținut locul doi pe Ucraina. Eu, ca organizator, am fost răsplătit cu o diplomă de la Ministerul Învățământului, un baian și 120 de ruble sovietice. Iar școala a primit un set de domre. Peste puțin timp am devenit „Excelent în educația publică din Ucraina”, iar după aceea mi s-a încredințat și conducerea corului de la Casa de Cultură din Costiceni”.

din amintirile lui Serghei F. Captari (1926-2006)

Iacob Scorocârja din comuna Mămăligă în armata țaristă

Bărbatul dreapta este Iacob Scorocârja din comuna Mămăligă, ținutul Hotin. Fotografia datează din perioada țaristă

Biserica din satul Berestea, în procesul de construcție (începutul anilor '90)

Biserica ortodoxă din satul Berestea, regiunea Cernăuți, în procesul de construcție (începutul anilor '90).

Lucrările au demarat la inițiativa fostului preot paroh Dimitrie Melniciuc, care a slujit între 1989 și 2012 și care a murit în floarea vieții, la vârsta de 48 de ani.

Biserica a fost sfințită pe 28 august 1996. Anul acesta se împlinesc 30 de ani de la sfințire.

Familia Nicorici-Popiciuc la Salehard, Siberia (până în 1958)

Salehard, Siberia, înainte de 1958.
La mii de kilometri de casă, două familii de români deportați - Popiciuc din Mahala și Nicorici din Costiceni, localități din actuala regiune Cernăuți, s-au găsit unul pe altul în mijlocul Siberiei și și-au unit destinul. În jurul mesei: Constantin și Liuba (soț și soție), fratele ei Serafim, sora Axenia, mama Maria și alți membri ai familiei. Și trei copilași născuți în exil, care nu văzuse încă baștina strămoșească.
Zâmbesc. Pentru că viața merge înainte chiar și în Siberia.

 

Vasile Nicorici cu soția Fevronia și fiul Andrei (apx.1950-1951)

 

Vasile Nicorici cu soția Fevronia și fiul Andrei (Costiceni, apx.1950-1951)

Reîntâlnirea unei familii despărțite de sârma ghimpată (anii ’60)

Reîntâlnirea unei familii despărțite de sârma ghimpată (Vancicauți, anii ’60).
Ion Surugiu îl primește în vizită pe fiul său, Vladimir, refugiat în România după evenimentele din anii ’40.
Imaginea exprimă bucuria revederii și subliniază rezistența legăturilor familiale în fața contextului istoric și politic.


O după-amiază de duminică la Costiceni, regiunea Cernăuți (1965)

 

O după-amiază de duminică la Costiceni, regiunea Cernăuți (1965). Bărbații s-au adunat pe iarbă, la marginea drumului, cu cărțile de joc în mână. O bicicletă rezemată de gard, vara în toi – o imagine ce păstrează vie tradiția duminicilor în sat, când oamenii încă se mai adunau ca să schimbe o vorbă.


Vladimir Vataman cu verișoara sa Uliana (Costiceni, anii 30)

Costiceni, județul Hotin, anii '30. Înainte de „eliberarea” sovietică de sub „jugul” românesc.

În fotografie: Vladimir Vatamanu cu verișoara sa Uliana — o fotografie făcută înainte ca lumea lor să se sfărâme.

În anii foametei din 1946-1947, în încercarea disperată de a găsi hrană pentru familia sa, Vladimir Vataman a plecat în Galiția.

Destinul i-a fost nemilos. Vladimir și-a găsit sfârșitul departe de casa părintească. Cel mai probabil a murit de foame, slăbit și epuizat, sau poate a fost omorât de tâlharii care bântuiau ținutul în acea perioadă. Nu se știe nimic de el până în ziua de azi.

Acasă, foametea organizată de sovietici nu a iertat pe nimeni. Vladimir era căsătorit cu Mărioara Baban și avea o fetiță. Micuța a murit de foamete. Tot de foamete au murit părinții lui - tatăl Alexei, mama Irina și fratele Gheorghe.

Aceste mărturii trebuie spuse și amintite, pentru ca suferința acelor timpuri să nu fie niciodată uitată.

Școala medie din Costiceni, regiunea Cernăuți, în perioada sovietică. În fotografie apar învățătoarea Eugenia Vladimirovna (?) și profesoara Valentina V. Colac, alături de elevii lor

 

Nunta Elisabetei și a lui Remus Tanas din Coșuleni, comuna Mămăliga (1960)

Coșuleni, comuna Mămăliga, anul 1960. Nunta Elisabetei și a lui Remus Tanas - mireasa în voal alb, mirele alături, familia strânsă în jur. 

 

Trei fotografii din arhiva familiei Leancă din satul Dranița/Șendreni

 

1954 — Serafim și Ana Leancă, în fața unui edificiu, iarna

1946 — Serafim Leancă la armată, în uniformă sovietică, alături de un camarad cu balalaică

1958 — Serafim cu fiul său Boris în curte, de Paști

Familia Codița din comuna Mămăliga, regiunea Cernăuți (1951)

Fotografia înfățișează familia Codița din comuna Mămăliga, regiunea Cernăuți (1951). În centru o regăsim pe Paulina Codița, alături de pruncul Valeriu. În dreapta ei se află soțul Leonid Codița, iar lângă el, fiul lor mai mare, Mircea. În stânga, este o fată care era dădaca copiilor. Leonid Codița era croitor de meserie, iar Paulina provenea din familia Țâmpău din Stupca, județul Suceava.


Școala medie din Dranița/Șendreni, anul 1966. Clasa a 4-a alături de învățătorul lor

 

Școala medie din Dranița/Șendreni, anul 1966. Clasa a 4-a alături de învățătorul lor.

Țărani români din satul Mălinești, fotografiați de profesorul și etnologul Romulus Vuia

Țărani români din satul Mălinești (regiunea Cernăuți), fotografiați de profesorul și etnologul Romulus Vuia.
Bărbații sunt îmbrăcați cu căciulă, cămașă lungă, curea, cojoc, pantaloni albi, cizme și bocanci. Femeia poartă broboadă albă, cămașă, cojoc, fotă, traistă.

În plan secund se disting alte grupuri de oameni: bărbați, copii și un militar, îmbrăcați în haine de influență urbană. Un băiat are în mână ziare pentru vânzare. În plan îndepărtat se disting atelaje din lemn cu tracțiune animală, pe străzile orașului (probabil Noua Suliței), precum și case cu acoperișuri de țiglă.

Conform recensământului din 2001, majoritatea populației din Mălinești era vorbitoare de română (94,96%)

 

Familiile Bucevschi și Gherdic din Negrinți (anii 60)

 

O fotografie din Negrinți, regiunea Cernăuți.
Familiile Bucevschi și Gherdic - două cupluri tinere lângă un copac și o casă bătrânească.

Postări populare