%20%E2%80%94%20care,%20%C3%AEntre%201981%20%C8%99i%201984,%20aduceau%20via%C8%9B%C4%83%20%C8%99i%20culoare%20(2).jpg) |
| Fotografia prezintă o fanfară rurală alcătuită din instrumentiști din satele Nesfoia, Bălcăuți și Iarivka (Hajdeu de Sus). (anii 1981-1984). Muzicanții, îmbrăcați în cămăși albe, sunt așezați pe scaune în fața unei clădiri, ținând instrumente de suflat - trompete și tromboane. În fundal se observă și o tobă mare. Cadrul natural și atmosfera relaxată ilustrează spiritul comunitar al acestei fanfare care aducea viață și culoare evenimentelor locale. |
 |
| Fotografia surprinde reîntâlnirea unei familii despărțite de sârma ghimpată (anii ’60). Ion Surugiu, țăran din Vancicăuți, îl primește în vizită pe fiul său, Vladimir, refugiat în România după evenimentele din anii ’40. Imaginea exprimă bucuria revederii și subliniază rezistența legăturilor familiale în fața contextului istoric și politic. |
 |
| În această fotografie este prezentată o familie din satul Șendreni/Dranița. Bărbatul din stânga este Marcu Levcic, fiul lui Simion - veteran al Primului Război Mondial, născut în 1890 și decedat în 1956. În dreapta se află fiul său Vladimir și nora Parascheva. Pe scaun este soția lui Marcu, Suzana Vasilachi (fiica lui Iustin), care s-a născut pe 21 februarie 1901 și a decedat pe 13 decembrie 1964. Alături de Suzana se află fiica Olga și nepoata Victoria. Fotografia păstrează o valoare istorică și familială importantă, având în vedere că încadrează mai multe generații ale acestei familii, inclusiv un veteran de război. |
.jpg) |
| Profesorul Deomid I. Savca și scuterul sovietic „Tula-200M” (anii '60) |
 |
| Vladimir Vataman cu verișoara sa Uliana (Costiceni, anii 30). În timpul foametei din 1946-1947, în încercarea disperată de a găsi hrană pentru familia sa, Vladimir Vataman a plecat în Galiția. Bărbatul și-a găsit sfârșitul departe de casa părintească. Cel mai probabil a murit de foame, slăbit și epuizat, sau poate a fost omorât de tâlharii care bântuiau ținutul în acea perioadă. Nu se știe nimic de el până în ziua de azi. Vladimir era căsătorit cu Mărioara Baban și avea o fetiță, care a murit de foamete. Tot de foamete au fost răpuși părinții lui - Alexei și Irina, dar și fratele Gheorghe. Aceste mărturii trebuie spuse și amintite, pentru ca suferința acelor timpuri să nu fie niciodată uitată. |
.%20Institu%C8%9Bia%20a%20fost%20desfiin%C8%9Bat%C4%83%20%C3%AEn%202018.jpg) |
| Educatoarele și copiii de la Grădinița „Ghiocel” din Costiceni (anii 1976-1978). Instituția a fost desființată în 2018 |
 |
| Fotografia surprinde o nuntă tradițională din satul Marșenița, desfășurată în anul 1957. În centrul imaginii se află mirele și mireasa, înconjurați de nașii de cununie și druște. Imaginea documentează tradițiile de nuntă din nordul Basarabiei în anii '50, ilustrând contrastul între portul popular feminin și ținuta modernă masculină. |
 |
| Anii Primului Război Mondial... Această fotografie înfățișează trei militari țariști ce pozează împreună. În centru se află Grigore Steț din Berestea, ținutul Hotin, care a murit pe câmpul de luptă în 1914. Este posibil ca aceasta să fie ultima sa fotografie. Fotografie oferită de Gheorghe Șteț, nepotul lui Grigore |
.jpg) |
| Fotografii care surprind eleganța și ținuta impecabilă a tinerilor din satele de pe valea Prutului, în perioada românească. Un fragment din istoria vizuală a ținutului nostru, când stilul și bunul-gust defineau portretul generațiilor. Vasile Ionițoi (dreapta) alături de prieteni. |
.jpg) |
| Vasile Ionițoi (stânga) |
.jpg) |
| Vasile Ionițoi (dreapta) |
%20Primul%20din%20st%C3%A2nga%20Vasile%20al%20lui%20Dimitrie%20Gorea,%20locuitor%20al%20satului%20Costiceni%20(1).jpg) |
| Fotografia îl surprinde pe Vasile Gorea, fiul lui Dumitru (primul din stânga, sus), originar din satul Costiceni, în perioada stagiului militar. Alături de el apar trei camarazi de armată, toți purtând uniforme specifice epocii interbelice românești. |
 |
| Această fotografie a fost realizată în jurul anilor 1958–1962 în apropierea bisericii din #Nesfoia, localitate din ținutul Hotin. În imagine sunt surprinși instrumentiști amatori din patru fanfare sătești, care s-au reunit cu ocazia unei cununii multiple. Se disting formații din Nesfoia, Hajdeu de Sus (astăzi Iarivka), Tulbureni (astăzi Krutenki), iar a patra fanfară ar putea fi din Negrinți sau Mămăliga. Pe fundalul fotografiei se vede biserica din Nesfoia, iar conform relatărilor, fanfarele au rămas în curtea bisericii, în timp ce toți mirii și miresele au intrat la slujba de cununie, fiind binecuvântați de preotul Lucian Bunbuliac. Acesta a oficiat cununia pentru toate cele patru perechi în cadrul aceleiași ceremonii. Această fotografie documentează nu doar un eveniment comunitar important, ci și continuitatea tradiției populare într-un spațiu aflat sub administrație sovietică, unde expresia identitară și religioasă era adesea limitată sau controlată. |
..jpg) |
| Fotografia înfățișează familia Codița din comuna Mămăliga, regiunea Cernăuți (1951). În centru o regăsim pe Paulina Codița, alături de pruncul Valeriu. În dreapta ei se află soțul Leonid Codița, iar lângă el, fiul lor mai mare, Mircea. În stânga, este o fată care era dădaca copiilor. Leonid Codița era croitor de meserie, iar Paulina provenea din familia Țâmpău din Stupca, județul Suceava. |
.jpg) |
| Fotografia îi înfățișează pe Dumitru și Vasilisa Iachimciuc din satul Bălcăuți, județul Hotin (anii '30). Vasilisa este îmbrăcată în port popular, iar Dumitru poartă uniformă militară. |
 |
| În imagine – familia Dogolici din Pol-Vancicăuți (Costiceni). În centrul fotografiei se află tânărul Mihail Dogolici, alături de părinții săi. |
.jpg) |
| În fotografie apare Toader I. Pascari din Costiceni, surprins printre stupi, îngrijind albinele. O scenă firească din viața de la sat, plină de liniște și simplitate. |
.jpg) |
 |
| Familia Savca din Costiceni, victime ale deportărilor comuniste. Fotografia datează din perioada interbelică. Bărbatul din centru este Savca Gheorghe al lui Ion, născut în 1888, român de naționalitate, țăran. Conform verdictului de la 9 iunie 1941, a fost deportat într-o localitate specială pentru „apartenență la un partid contrarevoluționar". A murit la 16 iunie 1956 în orașul Novîi Port, fiind reabilitat abia la 17 aprilie 1991. La începutul anilor '60, familia Savca s-a întors acasă, dar cei de la sovietul sătesc Costiceni le-au pus interdicție de a locui în satul natal. Fiul cel mai mic, Toadere, s-a mutat în satul Răuțel (Republica Moldova), iar cel mai mare, Vladimir, s-a întors în Rusia și a locuit în Irkutsk. |
.jpg) |
| O casă bătrânească din Costiceni cu acoperiș din stuf și pereți din lut. În imagine: Fevronia Rață, născută Volcănescu. Fotografia datează din perioada sovietică. |
.jpg) |
| Locuitori ai satului Pol-Vancicăuți/Costiceni (sfârșitul anilor 50 - începutul anilor 60). De la stânga la dreapta: Nicu Dogolici, Mialuț Șeremet, Serafim Calancea, Serafim Șeremet, Serafim Pascari, Pintilie Șeremet. |
 |
| Această fotografie realizată în anii '50 în satul Vancicăuți, surprinde un moment memorabil din viața a două familii înrudite: familia Cioban și familia Mânzat. Adunați în fața unei case tradiționale, adulți și copii stau strânși unii lângă alții, imortalizând o clipă de comuniune familială, probabil cu ocazia unei sărbători, vizite sau eveniment important. |
%20(1).jpg) |
| Această fotografie documentează funeraliile tânărului Calancea Vasile, fiul lui Gavriil, din satul Pol-Vancicăuți (perioada sovietică). Moartea sa timpurie a provocat o profundă emoție în comunitate, dovadă fiind mulțimea de tineri – prieteni, cunoscuți, copii – care au venit să-i aducă un ultim omagiu. |
%20(1)s.jpg)
%20(3).jpg)
%20(2).jpg)
 |
| Un grup de localnici din satele Mălinești, Berestea și Doljoc, participând la un seminar agricol (perioada sovietică). |
 |
| În această fotografie apar șapte bărbați care pozează lângă Casa de cultură din satul Vancicăuți. Fiecare este îmbrăcat în haine groase, specifice anotimpului rece. Bărbații sunt aranjați într-un rând, având bicicleta alături, și par să pozeze în mod serios pentru cameră. Nicu Dogolici din Pol-Vancicăuți este primul din dreapta. |
 |
| Nunțile de altădată. Satul Marșenița (perioada sovietică). Atmosfera din fotografie reflectă importanța și solemnitatea evenimentului, fiind o mărturie a tradițiilor și obiceiurilor comunității din acea vreme. |
.jpg) |
| Fotografia prezintă un grup de elevi din localitatea Tărăsăuți, alături de învățătorul lor (perioada românească) |
 |
| Eudochia Steț și cele patru fiice ale sale. Satul Berestea. Anul 1928 |
 |
| 23 mai 1948. Fotografia îl prezintă pe Teodor Pascari din Costiceni (primul bărbat din dreapta) alături de familia și rudele sale. |
.jpg) |
| Români în Siberia... Atanasie și Elena Boincean au fost smulși din satul lor natal, Vancicăuți, pe 10 iunie 1941, și deportați în Siberia, unde au fost nevoiți să facă față unei vieți pline de greutăți. În ciuda foametei și lipsurilor, au rămas gospodari buni, străduindu-se să-și păstreze demnitatea de om. Anii petrecuți în exil au fost și mai grei din cauza batjocurilor constante venite din partea rușilor, care îi priveau cu suspiciune și ostilitate. După moartea călăului Stalin, li s-a permis în sfârșit să se întoarcă acasă. Revenirea a fost o alinare pentru sufletele lor greu încercate, dar rănile suferinței au rămas vii. Abia pe 17 aprilie 1991, au fost oficial reabilitați, fiind recunoscuți drept victime ale represiunilor comuniste. |
,%20%C3%AEmpreun%C4%83%20cu%20prietenii%20s%C4%83i%20%20(Comuna%20M%C4%83m%C4%83liga,%20jude%C8%9Bul%20Hotin%20-%20anii%2030).jpg) |
| Localnici din comuna Mămăliga, județul Hotin (anii '30). Femeia din dreapta este Natalia Lozneanu, soția lui Petru Sagin din Costiceni. |
 |
| Fotografia prezintă un grup de elevi ai Școlii de Muzică din Costiceni, defilând în cadrul unui eveniment festiv desfășurat în perioada sovietică. |
.jpg) |
| În zilele de 7-8 iunie 1938, Corul Căminului Cultural „Împăratul Traian" din Costiceni a scris istorie la București, participând la una dintre cele mai grandioase manifestări culturale ale României interbelice - Concursul Național de Muzică Corală Țărănească, organizat în cadrul Congresului General al Căminelor Culturale din România, dedicat Zilei Restaurației. Fundația Culturală Regală „Principele Carol", înființată în 1921 cu misiunea emancipării culturale a satelor, a orchestrat această celebrare grandioasă a culturii rurale românești. Arenele Romane din București au fost inundate de peste 5.000 de săteni din toată țara, iar în această mulțime impresionantă, delegații din Basarabia s-au remarcat prin portul și ținuta lor tradițională. Nu mai puțin de 628 de cămine culturale din Basarabia au fost reprezentate la acest eveniment istoric! Formația corală din Costiceni, condusă cu măiestrie de profesorul George Munteanu, director al școlii locale, a reprezentat județul Hotin alături de corul Căminului Cultural „Spiru Haret" din Vancicăuți. Și ce prestație au oferit aceste două coruri de pe Valea Prutului - o adevărată minune artistică! Corul din Costiceni a câștigat Premiul I la compartimentul „Autenticitatea costumului național românesc" și Premiul II la interpretare corală, în timp ce corul din Vancicăuți a obținut Premiul I la interpretare corală. Repertoriul care a cucerit inimile publicului a inclus „Foaie verde trei trifoi", „Ce vii bade târzior?", „Verde-i crângul și umbros", „La revedere, copile dragă", „Negruța Bănățeană" și multe alte bijuterii ale folclorului românesc. Aceste cântece au fost interpretate de 50 de persoane din Costiceni - profesori, funcționari de stat și simpli plugari, toți membri ai Căminului Cultural „Împăratul Traian". Printre ei se afla și tânărul violonist de 15 ani, Toadere Captari, alături de fratele său Hariton Captari, care și-au găsit aici inspirația pentru o viață dedicată muzicii populare. |
 |
| Delegația din Costiceni a fost însoțită de Ion Nagrudnâi, subinspector școlar pe județul Hotin, și de Iancu Duzinschi, inspector regional Cernăuți. Succesul a fost atât de răsunător încât corul a fost invitat să cânte la Radio București, interpretând cântece din creația populară românească - o onoare extraordinară pentru acea vreme! Ca recunoaștere pentru contribuția culturală excepțională, Căminul Cultural „Împăratul Traian" din Costiceni a primit un premiu bănesc și un aparat de radio marca „Philips", pus la dispoziția întregii comunități pentru audiții muzical-culturale în sala mare a școlii. Și mai impresionant, ca semn de apreciere pentru contribuția în domeniul cultural, căminul a primit un dar special de la Regele Carol al II-lea - un plug, simbolizând legătura profundă dintre muncă și cultură. Profesorul George Munteanu mărturisea despre „misiunea de aleasă noblețe a mișcării artistice de la Costiceni pentru cultivarea sătenilor și a limbii române", subliniind cum arta corală servea „cu dăruire lupta pentru emanciparea culturală a populației". El credea ferm că acei țărani care „ziua prelucrau pământul și îngrijeau vitele și oile, iar seara învățau notele muzicale" se apropiau de carte și de învățătură prin muzică, înrolându-se în procesul de educare a spiritului național și patriotic. Corul din Costiceni nu s-a oprit la acest succes. A continuat să domine concursurile județene din Hotin, câștigând locul I în 1936, 1938 și 1939, și locul II în 1937, în frumoasa sală a Ateneului popular „Bogdan Petriceicu Haşdeu". În 1935, formația corală număra 52 de membri, iar în 1939 ajunsese la 106 membri - o creștere impresionantă care demonstrează popularitatea și impactul acestei inițiative culturale. Un inspector al căminelor culturale din județul Hotin scria în 1939: „Căminul Cultural „Împăratul Traian" din Costiceni a organizat unul dintre cele mai bune coruri din județul Hotin. E condus cu deosebit talent de către Dl. George Munteanu și e format din săteni și sătence. Cântă Duminicile și în fiecare zi de sărbătoare la biserică. Coriștii și coristele s-au prezentat în costum național de toată frumusețea, păstrând specificul costumelor moldovenești de pe malul Prutului. Vioi și disciplinați și-au atras dragostea publicului." Astăzi, la 87 de ani de la acest eveniment istoric, să ne amintim că arta și cultura populară sunt comori care ne definesc identitatea. Acei oameni simpli din Costiceni ne-au lăsat o lecție prețioasă despre dăruirea pentru frumos și despre puterea culturii de a ne uni în jurul valorilor autentice. Să păstrăm vie flacăra culturii tradiționale și să fim mândri de rădăcinile noastre! |
.jpg) |
| Fotografia prezintă Familia Borșevici din localitatea Dinăuți, județul Hotin, realizată în anul 1940. În partea stângă, bărbatul cu pălărie este capul familiei, Gavriil al lui Andrei Borșevici. Alături de el, se află soția sa, Agripina, care ține în brațe pe pruncul Nicolae, decedat timpuriu. Ceilalți patru copii ai lor sunt poziționați astfel (de la stânga la dreapta): Dumitru, Haritina, Ana și Ion - îmbrăcat în costum și poartă o beretă. Ion Borșevici (n.1929 - d.2011) a fost o personalitate de vază, diplomat și academician basarabean. A jucat un rol semnificativ în mișcarea de renaștere națională din Republica Moldova, pledând cu ardoare pentru limba română și revenirea la alfabetul latin. |
 |
| În fotografie apare profesoara Valentina V. Colac de la Școala medie din Costiceni, alături de elevii săi. Grupul este așezat pe iarbă într-un cadru natural, înconjurat de copaci și vegetație. Elevii poartă uniforme școlare, bonete albe și cravate de pionieri, specifice organizațiilor de tineret din perioada sovietică. |
 |
| Această fotografie datează de la începutul secolului XX și ilustrează o înmormântare din satul Costiceni, ținutul Hotin. În imagine, bărbatul în etate așezat pe scaun este Constantin al lui Nicolae Rață (1837-1915), unul dintre ctitorii bisericii din Costiceni. Conform dispoziției Nr. 4046 din 19 septembrie 1912, emisă de Consistoriul Duhovnicesc din Chișinău, el a avut onoarea de a fi înmormântat în curtea bisericii locale. În centru se află persoana decedată, îmbrăcată în straie funerare tradiționale și așezată pe un pat acoperit cu o pătură decorativă. În jurul ei, sunt adunați membri ai familiei și apropiați, care poartă haine de doliu, majoritatea de culoare închisă. Grupul din fotografie pare a fi compus din membrii familiei și alte persoane apropiate, îmbrăcați în haine tradiționale. Majoritatea femeilor poartă baticuri și cătrințe moldovenești, iar bărbații sunt îmbrăcați în haine țărănești specifice acelor timpuri. Expresiile fețelor lor reflectă solemnitatea și tristețea momentului. Fotografia reflectă viața cotidiană rurală românească de la începutul secolului XX, subliniind importanța tradițiilor, a comunității și a respectului față de cei trecuți în eternitate. |
.jpg) |
| Ultimul sunet de clopoțel la Școala medie din Costiceni (1960) |
.jpg) |
| Imagine de epocă din Tărăsăuți, surprinzând cinci tineri în ținută elegantă, probabil realizată în anii '30. |
 |
| În fotografie apare profesorul Deomid Savca de la Școala medie din Costiceni, împreună cu un grup de elevi aflați într-o excursie la Cernăuți.
Pe fundal se vede Teatrul Muzical-Dramatic din Cernăuți, o clădire impunătoare cu arhitectură clasică, decorată cu coloane și sculpturi detaliate. Pe fațada teatrului se poate observa inscripția „СЛАВА КПРС”, care se descifrează „Slavă Partidul Comunist al Uniunii Sovietice”. |
%20(2)d.jpg) |
| Membrii faimoasei Orchestre de muzică populară „Izvoraș” din Costiceni, sub conducerea artistică a lui Vladimir Șeremet, Lucrător Emerit al Culturii din Ucraina |
%20(1)d.jpg) |
| Membrii orchestrei sunt fotografiați în aer liber, într-un cadru natural, care reflectă autenticitatea și legătura lor profundă cu tradiția muzicală românească |
%20(1)d.jpg) |
| Înființată în 1948 de către rapsodul Toadere Captari, orchestra „Izvoraș” a fost prima formație artistică populară românească din regiunea Cernăuți de după război. Cu o puternică încorporare în tradiția tarafului vechi moldovenesc, „Izvorașul” a jucat un rol esențial în păstrarea și promovarea muzicii populare românești în ținut. |
%20(5)d.jpg) |
| În ciuda succesului și recunoașterii de care s-a bucurat, orchestra a fost desființată în 2018, imediat după sărbătorirea jubileului de 70 de ani, marcând astfel sfârșitul unei ere în muzica populară din localitatea Costiceni. Fotografiile de mai jos pot fi găsite în cartea „Toadere Captari - un veritabil rapsod de pe Valea Prutului” de Sergiu Barbuța. |
 |
| Fotografia surprinde un grup de elevi români de la școala din Vancicăuți, alături de învățătorul Vladimir N. Gulpac, realizată în anii '50 |
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
%20(1).jpg)
.jpg)
