Tineri din Coșuleni/Mămăliga, județul Hotin (anii '30)

Fotografii care surprind eleganța și ținuta impecabilă a tinerilor din satele de pe valea Prutului, în perioada românească. Un fragment din istoria vizuală a ținutului nostru, când stilul și bunul-gust defineau portretul generațiilor. Vasile Ionițoi (dreapta) alături de prieteni.

Vasile Ionițoi (stânga)

Vasile Ionițoi (dreapta)

Vasile Gorea din Costiceni, în perioada stagiului militar

 

Fotografia îl surprinde pe Vasile Gorea, fiul lui Dumitru (primul din stânga, sus), originar din satul Costiceni, în perioada stagiului militar.
Alături de el apar trei camarazi de armată, toți purtând uniforme specifice epocii interbelice românești.

Instrumentiști amatori din patru fanfare sătești la Nesfoia

 

Această fotografie a fost realizată în jurul anilor 1958–1962 în apropierea bisericii din #Nesfoia, localitate din ținutul Hotin.
În imagine sunt surprinși instrumentiști amatori din patru fanfare sătești, care s-au reunit cu ocazia unei cununii multiple. Se disting formații din Nesfoia, Hajdeu de Sus (astăzi Iarivka), Tulbureni (astăzi Krutenki), iar a patra fanfară ar putea fi din Negrinți sau Mămăliga.
Pe fundalul fotografiei se vede biserica din Nesfoia, iar conform relatărilor, fanfarele au rămas în curtea bisericii, în timp ce toți mirii și miresele au intrat la slujba de cununie, fiind binecuvântați de preotul Lucian Bunbuliac. Acesta a oficiat cununia pentru toate cele patru perechi în cadrul aceleiași ceremonii.
Această fotografie documentează nu doar un eveniment comunitar important, ci și continuitatea tradiției populare într-un spațiu aflat sub administrație sovietică, unde expresia identitară și religioasă era adesea limitată sau controlată.

Familia Codița din comuna Mămăliga, regiunea Cernăuți (1951)

Fotografia înfățișează familia Codița din comuna Mămăliga, regiunea Cernăuți (1951). În centru o regăsim pe Paulina Codița, alături de pruncul Valeriu. În dreapta ei se află soțul Leonid Codița, iar lângă el, fiul lor mai mare, Mircea. În stânga, este o fată care era dădaca copiilor. Leonid Codița era croitor de meserie, iar Paulina provenea din familia Țâmpău din Stupca, județul Suceava.

Dumitru și Vasilisa Iachimciuc din satul Bălcăuți (anii '30)

 

Fotografia îi înfățișează pe Dumitru și Vasilisa Iachimciuc din satul Bălcăuți, județul Hotin (anii '30). Vasilisa este îmbrăcată în port popular, iar Dumitru poartă uniformă militară.

Familia Dogolici din Pol-Vancicăuți (Costiceni)

 

În imagine – familia Dogolici din Pol-Vancicăuți (Costiceni).
 În centrul fotografiei se află tânărul Mihail Dogolici, alături de părinții săi.

Toader I. Pascari din Costiceni, îngrijind stupii de albine

În fotografie apare Toader I. Pascari din Costiceni, surprins printre stupi, îngrijind albinele. O scenă firească din viața de la sat, plină de liniște și simplitate.

Familia Savca din Costiceni, victime ale deportărilor comuniste

 

Familia Savca din Costiceni, victime ale deportărilor comuniste.
Fotografia datează din perioada interbelică.
Bărbatul din centru este Savca Gheorghe al lui Ion, născut în 1888, român de naționalitate, țăran. Conform verdictului de la 9 iunie 1941, a fost deportat într-o localitate specială pentru „apartenență la un partid contrarevoluționar".
A murit la 16 iunie 1956 în orașul Novîi Port, fiind reabilitat abia la 17 aprilie 1991. La începutul anilor '60, familia Savca s-a întors acasă, dar cei de la sovietul sătesc Costiceni le-au pus interdicție de a locui în satul natal. Fiul cel mai mic, Toadere, s-a mutat în satul Răuțel (Republica Moldova), iar cel mai mare, Vladimir, s-a întors în Rusia și a locuit în Irkutsk.

O bătrână din Costiceni în fața casei sale

O casă bătrânească din Costiceni cu acoperiș din stuf și pereți din lut. În imagine: Fevronia Rață, născută Volcănescu. Fotografia datează din perioada sovietică.

Locuitori ai satului Pol-Vancicăuți/Costiceni

Locuitori ai satului Pol-Vancicăuți/Costiceni (sfârșitul anilor 50 - începutul anilor 60). De la stânga la dreapta: Nicu Dogolici, Mialuț Șeremet, Serafim Calancea, Serafim Șeremet, Serafim Pascari, Pintilie Șeremet.

Membrii familiilor Cioban și Mânzat din Vancicăuți

Această fotografie realizată în anii '50 în satul Vancicăuți, surprinde un moment memorabil din viața a două familii înrudite: familia Cioban și familia Mânzat. Adunați în fața unei case tradiționale, adulți și copii stau strânși unii lângă alții, imortalizând o clipă de comuniune familială, probabil cu ocazia unei sărbători, vizite sau eveniment important.

Funeraliile tânărului Vasile Calancea din satul Pol-Vancicăuți

Această fotografie documentează funeraliile tânărului Calancea Vasile, fiul lui Gavriil, din satul Pol-Vancicăuți (perioada sovietică). Moartea sa timpurie a provocat o profundă emoție în comunitate, dovadă fiind mulțimea de tineri – prieteni, cunoscuți, copii – care au venit să-i aducă un ultim omagiu.

Un grup de localnici din satele Mălinești, Berestea și Doljoc, participând la un seminar agricol

 

Un grup de localnici din satele Mălinești, Berestea și Doljoc, participând la un seminar agricol (perioada sovietică).

Bărbați cu biciclete pozând lângă Casa de cultură din satul Vancicăuți

 

În această fotografie apar șapte bărbați care pozează lângă Casa de cultură din satul Vancicăuți. Fiecare este îmbrăcat în haine groase, specifice anotimpului rece. Bărbații sunt aranjați într-un rând, având bicicleta alături, și par să pozeze în mod serios pentru cameră. Nicu Dogolici din Pol-Vancicăuți este primul din dreapta.

Nunțile de altădată. Satul Marșenița (perioada sovietică)

 

Nunțile de altădată. Satul Marșenița (perioada sovietică). Atmosfera din fotografie reflectă importanța și solemnitatea evenimentului, fiind o mărturie a tradițiilor și obiceiurilor comunității din acea vreme.

Un grup de elevi din localitatea Tărăsăuți, alături de învățătorul lor

 

Fotografia prezintă un grup de elevi din localitatea Tărăsăuți, alături de învățătorul lor (perioada românească)

Eudochia Steț și cele patru fiice ale sale. Satul Berestea. Anul 1928

 

Eudochia Steț și cele patru fiice ale sale. Satul Berestea. Anul 1928

Teodor Pascari alături de familia și rudele sale

23 mai 1948. Fotografia îl prezintă pe Teodor Pascari din Costiceni (primul bărbat din dreapta) alături de familia și rudele sale.

Atanasie și Elena Boincean, o familie de gospodari din satul Vancicăuți, deportați în Siberia

Români în Siberia...
Atanasie și Elena Boincean au fost smulși din satul lor natal, Vancicăuți, pe 10 iunie 1941, și deportați în Siberia, unde au fost nevoiți să facă față unei vieți pline de greutăți. În ciuda foametei și lipsurilor, au rămas gospodari buni, străduindu-se să-și păstreze demnitatea de om. Anii petrecuți în exil au fost și mai grei din cauza batjocurilor constante venite din partea rușilor, care îi priveau cu suspiciune și ostilitate.
După moartea călăului Stalin, li s-a permis în sfârșit să se întoarcă acasă. Revenirea a fost o alinare pentru sufletele lor greu încercate, dar rănile suferinței au rămas vii. Abia pe 17 aprilie 1991, au fost oficial reabilitați, fiind recunoscuți drept victime ale represiunilor comuniste.

Natalia Lozneanu-Sagin (dreapta). Comuna Mămăliga, județul Hotin (anii 30)

Localnici din comuna Mămăliga, județul Hotin (anii '30). Femeia din dreapta este Natalia Lozneanu, soția lui Petru Sagin din Costiceni.

Elevii Școlii de Muzică din Costiceni, defilând în cadrul unui eveniment festiv

 

Fotografia prezintă un grup de elevi ai Școlii de Muzică din Costiceni, defilând în cadrul unui eveniment festiv desfășurat în perioada sovietică.

Corul Căminului Cultural „Împăratul Traian" din Costiceni la București (7-8 iunie 1938)

În zilele de 7-8 iunie 1938, Corul Căminului Cultural „Împăratul Traian" din Costiceni a scris istorie la București, participând la una dintre cele mai grandioase manifestări culturale ale României interbelice - Concursul Național de Muzică Corală Țărănească, organizat în cadrul Congresului General al Căminelor Culturale din România, dedicat Zilei Restaurației.

Fundația Culturală Regală „Principele Carol", înființată în 1921 cu misiunea emancipării culturale a satelor, a orchestrat această celebrare grandioasă a culturii rurale românești. Arenele Romane din București au fost inundate de peste 5.000 de săteni din toată țara, iar în această mulțime impresionantă, delegații din Basarabia s-au remarcat prin portul și ținuta lor tradițională. Nu mai puțin de 628 de cămine culturale din Basarabia au fost reprezentate la acest eveniment istoric!

Formația corală din Costiceni, condusă cu măiestrie de profesorul George Munteanu, director al școlii locale, a reprezentat județul Hotin alături de corul Căminului Cultural „Spiru Haret" din Vancicăuți. Și ce prestație au oferit aceste două coruri de pe Valea Prutului - o adevărată minune artistică! Corul din Costiceni a câștigat Premiul I la compartimentul „Autenticitatea costumului național românesc" și Premiul II la interpretare corală, în timp ce corul din Vancicăuți a obținut Premiul I la interpretare corală.

Repertoriul care a cucerit inimile publicului a inclus „Foaie verde trei trifoi", „Ce vii bade târzior?", „Verde-i crângul și umbros", „La revedere, copile dragă", „Negruța Bănățeană" și multe alte bijuterii ale folclorului românesc. Aceste cântece au fost interpretate de 50 de persoane din Costiceni - profesori, funcționari de stat și simpli plugari, toți membri ai Căminului Cultural „Împăratul Traian". Printre ei se afla și tânărul violonist de 15 ani, Toadere Captari, alături de fratele său Hariton Captari, care și-au găsit aici inspirația pentru o viață dedicată muzicii populare.

Delegația din Costiceni a fost însoțită de Ion Nagrudnâi, subinspector școlar pe județul Hotin, și de Iancu Duzinschi, inspector regional Cernăuți. Succesul a fost atât de răsunător încât corul a fost invitat să cânte la Radio București, interpretând cântece din creația populară românească - o onoare extraordinară pentru acea vreme!

Ca recunoaștere pentru contribuția culturală excepțională, Căminul Cultural „Împăratul Traian" din Costiceni a primit un premiu bănesc și un aparat de radio marca „Philips", pus la dispoziția întregii comunități pentru audiții muzical-culturale în sala mare a școlii. Și mai impresionant, ca semn de apreciere pentru contribuția în domeniul cultural, căminul a primit un dar special de la Regele Carol al II-lea - un plug, simbolizând legătura profundă dintre muncă și cultură.

Profesorul George Munteanu mărturisea despre „misiunea de aleasă noblețe a mișcării artistice de la Costiceni pentru cultivarea sătenilor și a limbii române", subliniind cum arta corală servea „cu dăruire lupta pentru emanciparea culturală a populației". El credea ferm că acei țărani care „ziua prelucrau pământul și îngrijeau vitele și oile, iar seara învățau notele muzicale" se apropiau de carte și de învățătură prin muzică, înrolându-se în procesul de educare a spiritului național și patriotic.

Corul din Costiceni nu s-a oprit la acest succes. A continuat să domine concursurile județene din Hotin, câștigând locul I în 1936, 1938 și 1939, și locul II în 1937, în frumoasa sală a Ateneului popular „Bogdan Petriceicu Haşdeu". În 1935, formația corală număra 52 de membri, iar în 1939 ajunsese la 106 membri - o creștere impresionantă care demonstrează popularitatea și impactul acestei inițiative culturale.

Un inspector al căminelor culturale din județul Hotin scria în 1939: „Căminul Cultural „Împăratul Traian" din Costiceni a organizat unul dintre cele mai bune coruri din județul Hotin. E condus cu deosebit talent de către Dl. George Munteanu și e format din săteni și sătence. Cântă Duminicile și în fiecare zi de sărbătoare la biserică. Coriștii și coristele s-au prezentat în costum național de toată frumusețea, păstrând specificul costumelor moldovenești de pe malul Prutului. Vioi și disciplinați și-au atras dragostea publicului."

Astăzi, la 87 de ani de la acest eveniment istoric, să ne amintim că arta și cultura populară sunt comori care ne definesc identitatea.

Acei oameni simpli din Costiceni ne-au lăsat o lecție prețioasă despre dăruirea pentru frumos și despre puterea culturii de a ne uni în jurul valorilor autentice. Să păstrăm vie flacăra culturii tradiționale și să fim mândri de rădăcinile noastre!

Familia Borșevici din localitatea Dinăuți, județul Hotin

 

Fotografia prezintă Familia Borșevici din localitatea Dinăuți, județul Hotin, realizată în anul 1940.

În partea stângă, bărbatul cu pălărie este capul familiei, Gavriil al lui Andrei Borșevici. Alături de el, se află soția sa, Agripina, care ține în brațe pe pruncul Nicolae, decedat timpuriu. Ceilalți patru copii ai lor sunt poziționați astfel (de la stânga la dreapta): Dumitru, Haritina, Ana și Ion - îmbrăcat în costum și poartă o beretă.

Ion Borșevici (n.1929 - d.2011) a fost o personalitate de vază, diplomat și academician basarabean. A jucat un rol semnificativ în mișcarea de renaștere națională din Republica Moldova, pledând cu ardoare pentru limba română și revenirea la alfabetul latin.

Profesoara Valentina V. Colac de la Școala medie din Costiceni, alături de elevii săi

În fotografie apare profesoara Valentina V. Colac de la Școala medie din Costiceni, alături de elevii săi.
Grupul este așezat pe iarbă într-un cadru natural, înconjurat de copaci și vegetație.
Elevii poartă uniforme școlare, bonete albe și cravate de pionieri, specifice organizațiilor de tineret din perioada sovietică.

 

Această fotografie datează de la începutul secolului XX și ilustrează o înmormântare din satul Costiceni

Această fotografie datează de la începutul secolului XX și ilustrează o înmormântare din satul Costiceni, ținutul Hotin.
În imagine, bărbatul în etate așezat pe scaun este Constantin al lui Nicolae Rață (1837-1915), unul dintre ctitorii bisericii din Costiceni.
Conform dispoziției Nr. 4046 din 19 septembrie 1912, emisă de Consistoriul Duhovnicesc din Chișinău, el a avut onoarea de a fi înmormântat în curtea bisericii locale.
În centru se află persoana decedată, îmbrăcată în straie funerare tradiționale și așezată pe un pat acoperit cu o pătură decorativă. În jurul ei, sunt adunați membri ai familiei și apropiați, care poartă haine de doliu, majoritatea de culoare închisă.
Grupul din fotografie pare a fi compus din membrii familiei și alte persoane apropiate, îmbrăcați în haine tradiționale. Majoritatea femeilor poartă baticuri și cătrințe moldovenești, iar bărbații sunt îmbrăcați în haine țărănești specifice acelor timpuri.
Expresiile fețelor lor reflectă solemnitatea și tristețea momentului. Fotografia reflectă viața cotidiană rurală românească de la începutul secolului XX, subliniind importanța tradițiilor, a comunității și a respectului față de cei trecuți în eternitate.

 

Ultimul sunet de clopoțel la Școala medie din Costiceni (1960)

Ultimul sunet de clopoțel la Școala medie din Costiceni (1960)

Cinci tineri din Tărăsăuți în ținută elegantă (anii '30)

Imagine de epocă din Tărăsăuți, surprinzând cinci tineri în ținută elegantă, probabil realizată în anii '30.

Elevii de la Școala medie din Costiceni, în excursie la Cernăuți

 

În fotografie apare profesorul Deomid Savca de la Școala medie din Costiceni, împreună cu un grup de elevi aflați într-o excursie la Cernăuți. Pe fundal se vede Teatrul Muzical-Dramatic din Cernăuți, o clădire impunătoare cu arhitectură clasică, decorată cu coloane și sculpturi detaliate. Pe fațada teatrului se poate observa inscripția „СЛАВА КПРС”, care se descifrează „Slavă Partidul Comunist al Uniunii Sovietice”.

Membrii faimoasei Orchestre de muzică populară „Izvoraș” din Costiceni

Membrii faimoasei Orchestre de muzică populară „Izvoraș” din Costiceni, sub conducerea artistică a lui Vladimir Șeremet, Lucrător Emerit al Culturii din Ucraina

 Membrii orchestrei sunt fotografiați în aer liber, într-un cadru natural, care reflectă autenticitatea și legătura lor profundă cu tradiția muzicală românească

 Înființată în 1948 de către rapsodul Toadere Captari, orchestra „Izvoraș” a fost prima formație artistică populară românească din regiunea Cernăuți de după război. Cu o puternică încorporare în tradiția tarafului vechi moldovenesc, „Izvorașul” a jucat un rol esențial în păstrarea și promovarea muzicii populare românești în ținut. 

În ciuda succesului și recunoașterii de care s-a bucurat, orchestra a fost desființată în 2018, imediat după sărbătorirea jubileului de 70 de ani, marcând astfel sfârșitul unei ere în muzica populară din localitatea Costiceni. Fotografiile de mai jos pot fi găsite în cartea „Toadere Captari - un veritabil rapsod de pe Valea Prutului” de Sergiu Barbuța.

Un grup elevi români de la școala din Vancicăuți (anii '50)

Fotografia surprinde un grup de elevi români de la școala din Vancicăuți, alături de învățătorul Vladimir N. Gulpac, realizată în anii '50

Nunta lui Fiodor Muntean cu Maria Rața din Costiceni (12 februarie 1961)

Nunta lui Fiodor Muntean cu Maria Rața din Costiceni (12 februarie 1961)

Cursanți ai Școlii de șoferi din Costiceni, 1968

 

Fotografie realizată în iarna anului 1968, cu un grup de cursanți ai Școlii de șoferi din Costiceni.

Victoria Bufteac, împreună cu fiica Zinaida și fiul Victor (Vancicăuți, anii '50)

 

Victoria Bufteac, împreună cu fiica Zinaida și fiul Victor (Vancicăuți, anii '50)

Trei doamne din Costiceni, în fața monumentului ostașilor căzuți în cel de-al Doilea Război Mondial

Ecoul războiului... Fotografia surprinde un moment de profundă reculegere în fața monumentului sătenilor căzuți în cel de-al Doilea Război Mondial din satul Costiceni, regiunea Cernăuți. În prim-plan, trei femei în vârstă, își pleacă frunțile spre placa memorială. Una își atinge numele cu palma, parcă mângâind o amintire, celelalte două se sprijină cu fruntea de piatra rece, într-un gest sfâșietor de durere mută. Fundalul este dominat de monumentul sobru, pe care sunt incrustate numele celor căzuți în război – fii, frați sau soți ai acestor femei. Aceasta nu este o imagine a „victoriei” – ci una a pierderii, a memoriei vii și a durerii care nu se stinge.

Veterani ai celui de-Al Doilea Război Mondial din satul Costiceni (anii ’90)

Veterani ai celui de-Al Doilea Război Mondial din satul Costiceni, regiunea Cernăuți (anii ’90). Din cei 313 locuitori ai satului Costiceni trimiși pe front în 1944, doar 179 s-au întors acasă. Ceilalți 134, aproape 43%, și-au pierdut viața pe câmpul de luptă, jertfindu-se în cumplitele împrejurări ale războiului.

Doi militari

Dumitru Ciocalău din Berestea (cca.1919-1920)

Procopie Broslav din Doljoc (perioada interbelică)

Vasile Șeremet alături de camarazii săi

Fotografiile îl prezintă pe Vasile Șeremet, locuitor din Pol-Vancicăuți (Costiceni), împreună cu doi camarazi de arme (perioada anilor 1934-1936). Cei trei bărbați sunt îmbrăcați în uniforme militare și stau aliniați pentru portret. Aceste imagini reflectă seriozitatea și mândria asociate cu serviciul militar, sugerând totodată și o conexiune strânsă între camarazi, aspect comun în fotografii de acest tip din perioada respectivă.