Membrii familiilor Cioban și Mânzat din Vancicăuți

Această fotografie realizată în anii '50 în satul Vancicăuți, surprinde un moment memorabil din viața a două familii înrudite: familia Cioban și familia Mânzat. Adunați în fața unei case tradiționale, adulți și copii stau strânși unii lângă alții, imortalizând o clipă de comuniune familială, probabil cu ocazia unei sărbători, vizite sau eveniment important.

Funeraliile tânărului Vasile Calancea din satul Pol-Vancicăuți

Această fotografie documentează funeraliile tânărului Calancea Vasile, fiul lui Gavriil, din satul Pol-Vancicăuți (perioada sovietică). Moartea sa timpurie a provocat o profundă emoție în comunitate, dovadă fiind mulțimea de tineri – prieteni, cunoscuți, copii – care au venit să-i aducă un ultim omagiu.

Un grup de localnici din satele Mălinești, Berestea și Doljoc, participând la un seminar agricol

 

Un grup de localnici din satele Mălinești, Berestea și Doljoc, participând la un seminar agricol (perioada sovietică).

Bărbați cu biciclete pozând lângă Casa de cultură din satul Vancicăuți

 

În această fotografie apar șapte bărbați care pozează lângă Casa de cultură din satul Vancicăuți. Fiecare este îmbrăcat în haine groase, specifice anotimpului rece. Bărbații sunt aranjați într-un rând, având bicicleta alături, și par să pozeze în mod serios pentru cameră. Nicu Dogolici din Pol-Vancicăuți este primul din dreapta.

Nunțile de altădată. Satul Marșenița (perioada sovietică)

 

Nunțile de altădată. Satul Marșenița (perioada sovietică). Atmosfera din fotografie reflectă importanța și solemnitatea evenimentului, fiind o mărturie a tradițiilor și obiceiurilor comunității din acea vreme.

Un grup de elevi din localitatea Tărăsăuți, alături de învățătorul lor

 

Fotografia prezintă un grup de elevi din localitatea Tărăsăuți, alături de învățătorul lor (perioada românească)

Eudochia Steț și cele patru fiice ale sale. Satul Berestea. Anul 1928

 

Eudochia Steț și cele patru fiice ale sale. Satul Berestea. Anul 1928

Teodor Pascari alături de familia și rudele sale

23 mai 1948. Fotografia îl prezintă pe Teodor Pascari din Costiceni (primul bărbat din dreapta) alături de familia și rudele sale.

Atanasie și Elena Boincean, o familie de gospodari din satul Vancicăuți, deportați în Siberia

Români în Siberia...
Atanasie și Elena Boincean au fost smulși din satul lor natal, Vancicăuți, pe 10 iunie 1941, și deportați în Siberia, unde au fost nevoiți să facă față unei vieți pline de greutăți. În ciuda foametei și lipsurilor, au rămas gospodari buni, străduindu-se să-și păstreze demnitatea de om. Anii petrecuți în exil au fost și mai grei din cauza batjocurilor constante venite din partea rușilor, care îi priveau cu suspiciune și ostilitate.
După moartea călăului Stalin, li s-a permis în sfârșit să se întoarcă acasă. Revenirea a fost o alinare pentru sufletele lor greu încercate, dar rănile suferinței au rămas vii. Abia pe 17 aprilie 1991, au fost oficial reabilitați, fiind recunoscuți drept victime ale represiunilor comuniste.

Natalia Lozneanu-Sagin (dreapta). Comuna Mămăliga, județul Hotin (anii 30)

Localnici din comuna Mămăliga, județul Hotin (anii '30). Femeia din dreapta este Natalia Lozneanu, soția lui Petru Sagin din Costiceni.

Elevii Școlii de Muzică din Costiceni, defilând în cadrul unui eveniment festiv

 

Fotografia prezintă un grup de elevi ai Școlii de Muzică din Costiceni, defilând în cadrul unui eveniment festiv desfășurat în perioada sovietică.

Corul Căminului Cultural „Împăratul Traian" din Costiceni la București (7-8 iunie 1938)

În zilele de 7-8 iunie 1938, Corul Căminului Cultural „Împăratul Traian" din Costiceni a scris istorie la București, participând la una dintre cele mai grandioase manifestări culturale ale României interbelice - Concursul Național de Muzică Corală Țărănească, organizat în cadrul Congresului General al Căminelor Culturale din România, dedicat Zilei Restaurației.

Fundația Culturală Regală „Principele Carol", înființată în 1921 cu misiunea emancipării culturale a satelor, a orchestrat această celebrare grandioasă a culturii rurale românești. Arenele Romane din București au fost inundate de peste 5.000 de săteni din toată țara, iar în această mulțime impresionantă, delegații din Basarabia s-au remarcat prin portul și ținuta lor tradițională. Nu mai puțin de 628 de cămine culturale din Basarabia au fost reprezentate la acest eveniment istoric!

Formația corală din Costiceni, condusă cu măiestrie de profesorul George Munteanu, director al școlii locale, a reprezentat județul Hotin alături de corul Căminului Cultural „Spiru Haret" din Vancicăuți. Și ce prestație au oferit aceste două coruri de pe Valea Prutului - o adevărată minune artistică! Corul din Costiceni a câștigat Premiul I la compartimentul „Autenticitatea costumului național românesc" și Premiul II la interpretare corală, în timp ce corul din Vancicăuți a obținut Premiul I la interpretare corală.

Repertoriul care a cucerit inimile publicului a inclus „Foaie verde trei trifoi", „Ce vii bade târzior?", „Verde-i crângul și umbros", „La revedere, copile dragă", „Negruța Bănățeană" și multe alte bijuterii ale folclorului românesc. Aceste cântece au fost interpretate de 50 de persoane din Costiceni - profesori, funcționari de stat și simpli plugari, toți membri ai Căminului Cultural „Împăratul Traian". Printre ei se afla și tânărul violonist de 15 ani, Toadere Captari, alături de fratele său Hariton Captari, care și-au găsit aici inspirația pentru o viață dedicată muzicii populare.

Delegația din Costiceni a fost însoțită de Ion Nagrudnâi, subinspector școlar pe județul Hotin, și de Iancu Duzinschi, inspector regional Cernăuți. Succesul a fost atât de răsunător încât corul a fost invitat să cânte la Radio București, interpretând cântece din creația populară românească - o onoare extraordinară pentru acea vreme!

Ca recunoaștere pentru contribuția culturală excepțională, Căminul Cultural „Împăratul Traian" din Costiceni a primit un premiu bănesc și un aparat de radio marca „Philips", pus la dispoziția întregii comunități pentru audiții muzical-culturale în sala mare a școlii. Și mai impresionant, ca semn de apreciere pentru contribuția în domeniul cultural, căminul a primit un dar special de la Regele Carol al II-lea - un plug, simbolizând legătura profundă dintre muncă și cultură.

Profesorul George Munteanu mărturisea despre „misiunea de aleasă noblețe a mișcării artistice de la Costiceni pentru cultivarea sătenilor și a limbii române", subliniind cum arta corală servea „cu dăruire lupta pentru emanciparea culturală a populației". El credea ferm că acei țărani care „ziua prelucrau pământul și îngrijeau vitele și oile, iar seara învățau notele muzicale" se apropiau de carte și de învățătură prin muzică, înrolându-se în procesul de educare a spiritului național și patriotic.

Corul din Costiceni nu s-a oprit la acest succes. A continuat să domine concursurile județene din Hotin, câștigând locul I în 1936, 1938 și 1939, și locul II în 1937, în frumoasa sală a Ateneului popular „Bogdan Petriceicu Haşdeu". În 1935, formația corală număra 52 de membri, iar în 1939 ajunsese la 106 membri - o creștere impresionantă care demonstrează popularitatea și impactul acestei inițiative culturale.

Un inspector al căminelor culturale din județul Hotin scria în 1939: „Căminul Cultural „Împăratul Traian" din Costiceni a organizat unul dintre cele mai bune coruri din județul Hotin. E condus cu deosebit talent de către Dl. George Munteanu și e format din săteni și sătence. Cântă Duminicile și în fiecare zi de sărbătoare la biserică. Coriștii și coristele s-au prezentat în costum național de toată frumusețea, păstrând specificul costumelor moldovenești de pe malul Prutului. Vioi și disciplinați și-au atras dragostea publicului."

Astăzi, la 87 de ani de la acest eveniment istoric, să ne amintim că arta și cultura populară sunt comori care ne definesc identitatea.

Acei oameni simpli din Costiceni ne-au lăsat o lecție prețioasă despre dăruirea pentru frumos și despre puterea culturii de a ne uni în jurul valorilor autentice. Să păstrăm vie flacăra culturii tradiționale și să fim mândri de rădăcinile noastre!

Familia Borșevici din localitatea Dinăuți, județul Hotin

 

Fotografia prezintă Familia Borșevici din localitatea Dinăuți, județul Hotin, realizată în anul 1940.

În partea stângă, bărbatul cu pălărie este capul familiei, Gavriil al lui Andrei Borșevici. Alături de el, se află soția sa, Agripina, care ține în brațe pe pruncul Nicolae, decedat timpuriu. Ceilalți patru copii ai lor sunt poziționați astfel (de la stânga la dreapta): Dumitru, Haritina, Ana și Ion - îmbrăcat în costum și poartă o beretă.

Ion Borșevici (n.1929 - d.2011) a fost o personalitate de vază, diplomat și academician basarabean. A jucat un rol semnificativ în mișcarea de renaștere națională din Republica Moldova, pledând cu ardoare pentru limba română și revenirea la alfabetul latin.

Profesoara Valentina V. Colac de la Școala medie din Costiceni, alături de elevii săi

În fotografie apare profesoara Valentina V. Colac de la Școala medie din Costiceni, alături de elevii săi.
Grupul este așezat pe iarbă într-un cadru natural, înconjurat de copaci și vegetație.
Elevii poartă uniforme școlare, bonete albe și cravate de pionieri, specifice organizațiilor de tineret din perioada sovietică.

 

Această fotografie datează de la începutul secolului XX și ilustrează o înmormântare din satul Costiceni

Această fotografie datează de la începutul secolului XX și ilustrează o înmormântare din satul Costiceni, ținutul Hotin.
În imagine, bărbatul în etate așezat pe scaun este Constantin al lui Nicolae Rață (1837-1915), unul dintre ctitorii bisericii din Costiceni.
Conform dispoziției Nr. 4046 din 19 septembrie 1912, emisă de Consistoriul Duhovnicesc din Chișinău, el a avut onoarea de a fi înmormântat în curtea bisericii locale.
În centru se află persoana decedată, îmbrăcată în straie funerare tradiționale și așezată pe un pat acoperit cu o pătură decorativă. În jurul ei, sunt adunați membri ai familiei și apropiați, care poartă haine de doliu, majoritatea de culoare închisă.
Grupul din fotografie pare a fi compus din membrii familiei și alte persoane apropiate, îmbrăcați în haine tradiționale. Majoritatea femeilor poartă baticuri și cătrințe moldovenești, iar bărbații sunt îmbrăcați în haine țărănești specifice acelor timpuri.
Expresiile fețelor lor reflectă solemnitatea și tristețea momentului. Fotografia reflectă viața cotidiană rurală românească de la începutul secolului XX, subliniind importanța tradițiilor, a comunității și a respectului față de cei trecuți în eternitate.