Destine, victimele deportărilor

Dumitru Rotari, locuitor din Costiceni, la restabilirea minelor de cărbune din Donbas (Makeevka, anii '50)

 

 

În această fotografie îl vedem pe Gheorghe Șuhani, fiu al satului Boian, care, după o perioadă de refugiu în România, s-a întors acasă. Este așezat pe o laiță, alături de surorile sale, Anuța și Măriuța.
Gheorghe poartă un costum simplu și elegant, iar surorile lui sunt îmbrăcate în frumoase straie populare românești.
Imaginea transmite emoția revederii, legătura puternică de familie și dorul de locurile natale.
Fotografia a fost oferită de Maria Sava din Iași.

 

Teodora și Teodor Cucu din localitatea Vancicăuți (anii ’20).
În perioada interbelică, Teodor lucra ca muncitor feroviar, iar Teodora se ocupa de gospodărie. Împreună au crescut și educat 11 copii.
Din păcate, în anul 1932, Teodora s-a stins din viață. Ulterior, Teodor s-a recăsătorit cu Dominica Doholici, o văduvă din Costiceni – după cum ne-a relatat doamna Elena Pistrui Maximean din București, nepoata lui Teodor Cucu, a cărei mamă, Alexandra Cucu, s-a refugiat în România în anul 1944.
Această fotografie nu doar că le surprinde chipurile, ci și păstrează o frântură din istoria comunității noastre, fiind o mărturie a vieții și a vremurilor de atunci.

 

Fotografia surprinde reîntâlnirea unei familii despărțite de sârma ghimpată (anii ’60). Ion Surugiu, țăran din Vancicăuți, îl primește în vizită pe fiul său, Vladimir, refugiat în România după evenimentele din anii ’40. Imaginea exprimă bucuria revederii și subliniază rezistența legăturilor familiale în fața contextului istoric și politic.

 

Vladimir Vataman cu verișoara sa Uliana (Costiceni, anii 30).
În timpul foametei din 1946-1947, în încercarea disperată de a găsi hrană pentru familia sa, Vladimir Vataman a plecat în Galiția.
Bărbatul și-a găsit sfârșitul departe de casa părintească. Cel mai probabil a murit de foame, slăbit și epuizat, sau poate a fost omorât de tâlharii care bântuiau ținutul în acea perioadă. Nu se știe nimic de el până în ziua de azi.
Vladimir era căsătorit cu Mărioara Baban și avea o fetiță, care a murit de foamete. Tot de foamete au fost răpuși părinții lui - Alexei și Irina, dar și fratele Gheorghe.
Aceste mărturii trebuie spuse și amintite, pentru ca suferința acelor timpuri să nu fie niciodată uitată.

 

Familia Savca din Costiceni, victime ale deportărilor comuniste.
Fotografia datează din perioada interbelică.
Bărbatul din centru este Savca Gheorghe al lui Ion, născut în 1888, român de naționalitate, țăran. Conform verdictului de la 9 iunie 1941, a fost deportat într-o localitate specială pentru „apartenență la un partid contrarevoluționar".
A murit la 16 iunie 1956 în orașul Novîi Port, fiind reabilitat abia la 17 aprilie 1991. La începutul anilor '60, familia Savca s-a întors acasă, dar cei de la sovietul sătesc Costiceni le-au pus interdicție de a locui în satul natal. Fiul cel mai mic, Toadere, s-a mutat în satul Răuțel (Republica Moldova), iar cel mai mare, Vladimir, s-a întors în Rusia și a locuit în Irkutsk.

Români în Siberia...
Atanasie și Elena Boincean au fost smulși din satul lor natal, Vancicăuți, pe 10 iunie 1941, și deportați în Siberia, unde au fost nevoiți să facă față unei vieți pline de greutăți. În ciuda foametei și lipsurilor, au rămas gospodari buni, străduindu-se să-și păstreze demnitatea de om. Anii petrecuți în exil au fost și mai grei din cauza batjocurilor constante venite din partea rușilor, care îi priveau cu suspiciune și ostilitate.
După moartea călăului Stalin, li s-a permis în sfârșit să se întoarcă acasă. Revenirea a fost o alinare pentru sufletele lor greu încercate, dar rănile suferinței au rămas vii. Abia pe 17 aprilie 1991, au fost oficial reabilitați, fiind recunoscuți drept victime ale represiunilor comuniste.

Supraviețuitori ai foametei din anii 1946-1947. În foto: Frații Serafim, Mihai și Pentilie Șeremet din satul Pol-Vancicăuți, comuna Costiceni (anul 1947)

Fotografia surprinde două persoane, probabil o mamă și fiica sa, refugiate din Vancicăuți în România. Pe verso, scrisul indică faptul că persoanele din fotografie se numesc Ana și Silivica și că imaginea a fost realizată la Drobeta Turnu-Severin pe 22 noiembrie 1944.
Mulți basarabeni și bucovineni au fost nevoiți să se refugieze în România din cauza invaziei sovietice, căutând siguranță. Această fotografie documentează o frântură din acea perioadă dramatică, în care familii întregi și-au lăsat în urmă părinții, rudele și gospodăriile, pornind pe un drum nesigur, dar plin de speranță.

Această fotografie surprinde localnici din satul Costiceni, județul Hotin (perioada interbelică). Bărbatul din stânga, Vasile Muntean, a murit în timpul foametei din 1946-1947, organizate de autoritățile sovietice. Femeia din mijloc este Chilina Rotari (născută Cracan), iar bărbatul din dreapta este cumnatul ei, Nicu Rotari. Soțul Chilinei, Vladimir Rotari, a decedat pe front în anul 1944.